CUM AU SERBAT 1DECEMBRIE LA SLATINA(DE MEEZO&OPRESCU): CU POCNITORI POLITICE ȘI ARTIFICII VERBALE!

Ziua Națională a României ar fi trebuit să fie momentul în care întreaga societate lasă deoparte rivalitățile, orgoliile și mizeriile politice pentru a onora eroii care au făcut posibilă Marea Unire. În timp ce românii din toată țara celebrau Marea Unire, la Slatina s-a celebrat tradiția locală a dezbinării. Primarul Slatinei și președintele CJ Olt ne-au arătat, fiecare în stilul lui, cum înțeleg solemnitatea. Unul vede comuniști peste tot, mai puțin în oglindă, iar celălalt vede doar „proști”, de parcă ar fi un concurs și el ar fi arbitru.

Primarul s-a postat inflamat, livrând publicului larg un discurs lung, patetic, solemn, cu trimiteri la victimele comunismului și la crimele regimului. Sună impresionant.Până în momentul în care realizezi că „durerea istorică” e de fapt doar muniție nouă pentru un atac la prefect. Brusc, toată suferința celor încarcerați politic devine decor într-un monolog dramatic în care el este eroul indignat, iar prefectul – călăul care „lovit istoria în moalele capului”. Coroana depusă de Partidul Comunist Român – Secolul 21 l-a revoltat atât de tare, încât aproape că puteai să juri că-l vezi ridicându-se pe baricade cu un drapel în mână și cu lacrimi în ochi.Doar că baricada era politică, drapelul era electoral, iar lacrimile… ei bine s-au uscat înainte să curgă.

Și dacă De Mezzo a mers pe dramă, Oprescu a băgat și el capu’ în aceeași poză, ca un adevărat om de stat dar în varianta „street edition”: „Vine un prost și strică de fiecare dată sărbătoarea.” Atât. Simplu. Concis. Elegant ca un ciocan în perete.E genul de discurs pe care, dacă îl auzi într-o bodegă, ai spune… merge și așa, e conjunctura, pe motiv de… atmosferă. Dar când îl auzi de la șeful județului, fix de Ziua Națională, devine metafora perfectă a nivelului la care s-a ajuns. Solemnitatea în viziunea lui: insultă scurtă, fără preludiu.

Așa au reușit să transforme Ziua Națională într-un mic talk-show de scandal local, fix cei care ar trebui să garanteze decența publică Unul moralizează, altul insultă. Unul pozează în apărător al valorilor naționale, celălalt în justițiar de mahala. Iar amândoi demonstrează același lucru: pentru ei solemnitatea nu este un cadru, ci o scenă pe care fiecare își interpretează propriul rol politic. Dacă ăsta e „respectul față de Ziua Națională”, atunci Slatina tocmai a făcut un nou act de Unire: cea dintre penibil și ridicol. A lipsit doar fanfara să acompanieze schimbul de replici.

La mulți ani, România!La mulți ani, Slatina!Și succes tuturor celor care încearcă să găsească solemnitate într-o scenă politică unde și ea a fost, se pare, exilată pe viață.