(DOC) PRINA N-A REUȘIT SĂ-I ÎNDUPLECE NICI PE JUDECĂTORII DE LA CEDO: RĂMÂNE CONDAMNAT DEFINITIV PENTRU CORUPȚIE!
Încercarea fostului primar al Slatinei, Minel Prina, de a scăpa de condamnarea definitivă din primul dosar de corupție n-a fost una încununată de succes. La șapte ani de la data la care acesta a sesizat Curtea Europeană a Drepturilor Omului a venit și pronunțarea:
”Curtea, cu majoritate, Declară inadmisibilă plângerea.”
Cererea lui Prina a fost întemeiată pe același motive invocate și în contestația în anulare pe care a depus-o la scurt timp de la pronunțarea senținței definitive, mai exact pe 15 ianuarie 2013, la Curtea de Apel Craiova. Atunci, ca și acum, acesta a motivat în faţa instanţelor că a fost condamnat de două ori pentru aceeaşi faptă, în sensul că a fost condamnat la patru ani cu suspendare în Dosarul nr. 10200/311/2009, deşi fusese sancţionat şi în baza procesului-verbal de constatare a contravenţiilor nr. 29/5/ 2006, emis de Camera de Conturi Olt în urma unui control făcut la Primăria Slatina. Magistraţii Curţii de Apel Craiova nu au fost convinşi de cele susţinute de actualul primar condamnat al municipiului Slatina, iar pe 17 mai, au respins contestaţia ca fiind neîntemeiată, hotărârea instanţei fiind definitivă. Același deznodământ l-a avut și cererea de la CEDO, unde, în ședința din 8 septembrie 2020, Având în vedere cererea menționată mai sus depusă la 4 iunie 2013, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant au pronunțat soluție de respingere.
”Curtea consideră că sancțiunea impusă de Curtea de Conturi se referă mai mult la exercitarea prerogativelor disciplinare cu privire la membrii serviciului public decât la impunerea de sancțiuni pentru infracțiuni.(…)Curtea a observat că, după cum a indicat Guvernul , amenda în cauză nu poate fi înlocuită cu o pedeapsă privativă de libertate în caz de neplată și că nu ar putea conduce nici la înregistrarea cazierului judiciar. Având în vedere cele de mai sus, Curtea concluzionează că amenda aplicată reclamantului de către Curtea de Conturi nu a constituit o sancțiune „penală” în sensul jurisprudenței sale. Rezultă că articolul 4 din Protocolul nr. 7 nu se aplică în speță. Prin urmare, cererea este incompatibilă ratione materiae cu dispozițiile convenției și trebuie respinsă. Din aceste motive, Curtea, cu majoritate, Declară inadmisibilă plângerea.”
O decizie favorabilă l-ar fi ajutat pe Prina în contextul celor două dosare în care mai este în prezent judecat tot pentru fapte de corupție(unul pe rolul Tribunalului Mehedinți iar celălalt pe rolul ICCJ), în deosebi în cel de la ICCJ unde în condamnarea de la fond completul de judecători a reținut că ”faptele ce fac obiectul prezentei cauze au fost comise în concurs real cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat în 2012 de Curtea de Apel Craiova, la 4 ani închisoare cu suspendare”(!!!)