ÎNALTA CURTE DEJOACĂ PLANUL LUI VÂLCOV CU ACORDUL DE RECUNOAȘTERE ȘI AUTODENUNȚUL: LE-A FOLOSIT SĂ SCAPE DE BECIUL DOMNESC!

În sepltembrie 2017 când a fost audiat în calitate de inculpat în dosarul aflat pe rolul ICCj în care a primit pe fond o pedeapsă de 8 ani exe, Darius Vâlcov a declaraț că nu-și mai menține nici una din declarațiile date la DNA după data de 13 martie 2015, cu referire directă la declaraţie de recunoaştere a faptei de trafic de influenţă reţinută în prezenta cauză şi un autodenunţ cu privire la o altă faptă.

„Îmi menţin doar declaraţia pe care am dat-o în data de 13 martie 2015, în cursul urmăririi penale. Celelalte declaraţii, începând cu cea din 31 martie 2015, nu mi le mai menţin. Pe data de 13 martie 2015, am fost reţinut pe stradă, la ieşirea de la o televiziune, b1tv, şi îndată mi s-a înmânat o citaţie pentru a ajunge peste o oră şi jumătate la sediul DNA. Am ajuns la sediul DNA, unde am fost întrebat dacă am avocat, nu aveam şi am chemat un avocat, pe domnul Panaitescu, pe care l-am cunoscut atunci. Pe data de 13 martie am dat o declaraţie de suspect, iar ulterior a fost cerut Parlamentului României încuviinţarea începerii urmăririi penale împotriva mea, precum şi a reţinerii şi arestării mele, pentru o singură faptă, trafic de influenţă. Pe data de 25 martie 2015, Parlamentul a aprobat, la solicitarea DNA-ului şi a mea cererea DNA-ului. În aceeaşi zi, am fost reţinut pentru 24 ore în arestul poliţiei capitalei, într-o cameră 2/3 m, împreună cu alte 7 persoane, având un singur geam de 30 cm, eu având al treilea pat de sus. Şocul a fost destul de puternic, ceea ce m-a determinat ca a doua zi, când ÎCCJ a luat măsura arestului la domiciliu în ceea ce mă priveşte, să discut cu cei doi avocaţi ai mei, cărora le-am spus că sunt dispus să fac orice numai să nu mai intru în acea cameră. Această discuţie am purtat-o la sediul DNA, şi cred că acesta fost motivul pentru care la sfârşitul lunii martie domnul procuror a avut o discuţie, numai cu mine, dar şi în prezenţa avocaţilor mei în anumite momente, şi mi-a transmis că este împuternicit să-mi propună să ies din toată situaţia în care intrasem, o denigrare publică fără precedent, şi iniţial m-a întrebat ce îmi doresc, după care mi-a spus dumnealui ce doreşte.  I-am spus că nu mai doresc să ajung în arest, chiar şi luând toată vina asupra mea. Procurorul mi-a propus într-o primă variantă să facem o înţelegere, respectiv un acord de recunoaştere a vinovăţiei, cu aplicarea pedepsei de trei ani închisoare cu suspendare condiţionată, în situaţia în care recunosc toate învinuirile din referatul cu propunerea de arestarea preventivă. A doua variantă presupunea extinderea urmăririi penale cu privire la infracţiunea de spălarea a banilor, care ar fi fost un impediment pentru un acord de recunoaştere a vinovăţiei, dispunerea unei comisii rogatorii în Elveţia, unde sora mea este medic, pentru a căuta tablouri în locuinţa acesteia, precum şi susţinerea arestării mele preventive în cadrul contestaţiei formulate cu privire la măsura preventivă dispusă de ÎCCJ. Urmare acestei discuţii, de la sfârşitul lunii martie, pe data de 30 martie, am stat de vorbă cu cei doi avocaţi ai mei şi le-am explicat situaţia şi ceea ce mi se solicitase. În aceeaşi zi ne-am prezentat la DNA, solicitându-i procurorului ca a doua zi să îi cheme şi pe Prina Minel, Şuşală şi Ramba, împreună cu avocaţii lor. Pe 31 martie, am ajuns de dimineaţă la sediul DNA, procurorul mi-a spus că celelalte persoane au refuzat să se prezinte şi am fost de acord să dau o declaraţie în care să relatez faptele. Am scris o declaraţie, pe care procurorul a citit-o şi mi-a spus că în raport de cele relatate nu se poate încheia un acord de recunoaştere. Precizez că eu am relatat faptele exact cum s-au întâmplat.  Am revenit în biroul procurorului şi am scris o declaraţie în care am relatat unele dintre faptele care fuseseră descrise în referatul de propunere de arestare preventivă, însă nu pe toate, şi nu în forma în care erau descrise în referat, spre exemplu, am scris că este posibil ca în 2008-2009, în perioada campaniei electorale, anumite sume de bani, dar nu mai mult de 300.000 euro, să fi provenit de la societăţile Tehnologica şi Plus Confort. Dar pentru că în perioada campaniilor electorale, nu mă ocupam eu de resursele financiare, însă este doar o supoziţie, aşa încât trebuie întrebate persoanele care s-au ocupat. Declaraţia olografă a avut 7-8 pagini, şi după fiecare pagină pe care o scriam, domnul procuror cu domnul avocat Ciobanu mergeau în camera alăturată de unde se întorceau cu adnotări pe marginea declaraţiei mele. După ce am terminat de scris declaraţia, mi s-a cerut să fac o declaraţie pe baza a ceea ce se consemnase în declaraţia olografă, inclusiv adnotările, în faţa camerei video. Din înregistrare se poate vedea că la un moment dat nu am ştiut ce să mai declar pentru că mi-au fost luate anumite file din declaraţia olografă. După înregistrarea video, o doamnă grefier mi-a consemnat declaraţia pe care am semnat-o. Mi-am dat seama că am fost înşelat cu privire la încheierea acordului de recunoaştere în momentul în care s-a extins urmărirea penală şi cu privire la fapta de spălare a banilor. Acesta este motivul pentru care nu îmi menţin declaraţiile date începând cu 31 martie”.

În motivarea sentintei prin care consilierul premierului a fost condamnat la 8 ani de inchisoare, judecătorii ICCJ arată cum de la inculparea sa în dosarși până la încheierea cercetării judecătorești Vâlcov a jonglat atât cu acordul de recunoaște cât și cu denunțul astfel încât să obțină din partea instanțelor o decizie favorabilă sieși, în prima parte a procesului penal pentru eliberarea din arest invocându-le ccu scopul de a obține clemența judecătorului de drepturi și libertăți iar ulterior, la finalul procesului pe fond negându-le total în speranța unei soluții favorabile din partea completul de 3 judecători.

SEDIUL DNA: • În prima sa declaraţie dată la DNA , din 13.03.2015, inculpatul Vâlcov Darius Bogdan a negat existenţa vreunei înţelegeri cu Berna Theodor în anul 2009 sau ulterior, în legătură cu primirea vreunei sume de bani în schimbul exercitării influenţei pe lângă factorii de decizie din cadrul autorităţii contractante în cadrul proiectelor amintite, considerând că „denunţul nu are o acoperire în fapte” pentru ca • ulterior, la data de 31.03.2015, acelaşi inculpat a declarat că „începând cu anul 2011, prin intermediul domnului MINEL PRINA, administrator public la Primăria Slatina, am primit de la domnul THEODOR BERNA atât cash, cât şi prin intermediul unor societăţi, modalitatea de plată fiind stabilită de către domnul PRINA, mai multe sume de bani care au totalizat 1,5  milioane de euro. Din banii primiţi, o parte i-am păstrat cash, într-un seif, iar cu o altă parte am achiziţionat, începând cu anul 2013, mai multe tablouri, în vederea deschiderii unei galerii de artă”.

Între 13.03-31.03.2015, procurorul a propus arestarea preventivă a inculpatului. Judecătorul de drepturi şi libertăţi  prin încheierea din 26.03.2015 a apreciat că nu se justifică luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpat, fiind suficientă măsura preventivă a arestului la domiciliu.

”Deşi a fost luată măsura arestului la domiciliu, în condiţiile în care inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei de trafic de influenţă şi, în mod evident, luarea măsurii preventive presupunea îndeplinirea condiţiei existenţei unor probe din care să rezulte suspiciunea că a săvârşit fapta de trafic de influenţă, acesta nu a atacat hotărârea instanţei, împotriva acesteia  formulând contestaţie numai procurorul”, se reține în motivare.

INSTANȚA DE JUDECATĂ(măsură preventivă):Cu prilejul judecării acestei căi de atac, la data de 01.04.2015, inculpatul,prin apărător ales, a arătat că în cauză, în cursul zilei de 31 martie 2015, s-au efectuat mai multe acte de urmărire penală cu relevanţă deosebită, solicitând astfel încuviinţarea depunerii unor înscrisuri care atestă acest lucru, respectiv un proces verbal de predare-primire a unor tablouri pe care inculpatul le-a adus personal la parchet, o declaraţie de recunoaştere a faptei de trafic de influenţă reţinută în prezenta cauză şi un autodenunţ cu privire la o altă faptă!!! Cei trei apărători aleşi ai inculpatului, au invocat ca argument principal această nouă atitudine procesuală a inculpatului, de recunoaştere a faptei de trafic de influenţă. Mai mult decât atât, judecătorii arată în motivare că însuși inculpatul, ”în ultimul cuvânt, a arătat că a arătat că este de acord cu apărătorii săi şi a solicitat a se ţine cont de faptul că are o familie. Totodată, a arătat că a dat o declaraţie la procuror unde a recunoscut fapta şi a considerat că în acest moment este necesar a se face dreptate, iar în situaţia în care o persoană greşeşte şi recunoaşte acest lucru, trebuie să beneficieze de clemenţă” .

La data de 07.04.2015, după ce prin încheierea din 01.04.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost admisă contestaţia parchetului şi s-a dispus arestarea preventivă a lui Vâlcov, cu prilejul judecării cererii de înlocuire a măsurii preventive restrictive de libertate cu măsura arestului la domiciliu, acesta a dat o declaraţie arătând că, în motivarea solicitării sale, aduce ca principal argument împrejurarea că a recunoscut integral şi necondiţionat toate faptele pentru care este cercetat de Direcţia Naţională Anticorupţie, totodată susţinându-se că ”a avut o continuă atitudine de colaborare cu organele judiciare după momentul arestării sale preventive concretizată în faptul că a predat o parte din tablourile pe care anchetatorii nu le-au găsit, le-a spus acestora de unde provine suma de 7.000 de dolari şi 20.000 RON facilitând instituirea sechestrului asupra acestora, la 06.04.2015 a dat o nouă declaraţie „in extenso prin care a recunoscut cu lux de amănunte” săvârşirea faptei prev. de art. art.12 lit.a din Legea nr.78/2000. În opinia apărării, având această declaraţie prin care inculpatul a recunoscut şi săvârşirea celei de a doua fapte, dând încă o dată dovadă de bunăvoinţă, la momentul actual se poate merge pe un plus de clemenţă. V

VÂLCOV A OBȚINUT CLEMENȚA! ”Clemenţă pe care a avut-o în vedere  şi judecătorul fondului când  – judecând propunerea de arestare preventivă – a dispus măsura arestului la domiciliu. De asemenea, au subliniat, că de la prima confruntare inculpatul a recunoscut săvârşirea primei fapte, iar acum a recunoscut-o pe a doua, a adus probe şi  le-a spus organelor judiciare unde să caute. Cu prilejul soluţionării aceleiaşi cereri inculpatul, în ultimul cuvânt, a arătat că este la dispoziţia procurorilor, aşa cum a fost de fiecare dată şi că a ajutat la rezolvarea situaţiei juridice din dosar ” , arată Înalta Curte.

Așadar, deşi avea posibilitatea să invoce nelegalitatea administrării probei de către procuror, inculpatul a folosit, în continuare, în faţa instanţei acele declaraţii de recunoaştere, din 31.03.2015 şi 06.04.2015, pentru a solicita înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.  De altfel nici în cursul urmăririi în cursul urmăririi penale inculpatul nu au formulat plângeri referitoare la modalitatea de luare a declaraţiilor, (deşi a fost asistat de apărători aleşi) . Dimpotrivă, în continuare, în etapa camerei preliminare, în procedura de verificare legalității și temeiniciei măsurilor preventive luate în cursul urmăririi penale apărătorul ales al inculpatului Vâlcov a învederat instanţei că acesta a recunoscut faptele, a formulat un autodenunţ iar cu privire la infracţiunea de spălare de bani, acesta a făcut o recunoaştere parţială . Mai mult chiar, în procedura de cameră preliminară Vâlcov nu a formulat critici privind legalitatea administrării probelor şi nici în cursul cercetării judecătoreşti, până aproape de finalizareaacesteia, când, în fața unei soluții pe fond, acordul de recunoaștere și autodenunțul nu au mai fost recunoscute.

  Cu privire la acest joc de-a alba neagra intsnța a rețint: ”Criticile de nelegalitate invocate de inculpat pentru prima dată cu prilejul audierii sale din 04.09.2017, nu pot fi încadrate în niciunul dintre cazurile de nulitate prevăzute în art. 281 din Codul de procedură penală, respectiv, art.282 din Codul de procedură penală şi, ca atare, vor fi respinse ca neîntemeiate. Totodată, împrejurarea că procurorul i-a adus la cunoştinţă condiţiile încheierii acordului de recunoaştere se circumscrie unei conduite legale, de iniţiere a acestei proceduri şi nu poate fi asimilată unei strategii sau manopere ce ar fi avut ca scop administrarea, cu rea-credinţă, a mijlocului de probă. Diferit de acest drept al procurorului de a iniţia procedura, inculpatul a optat, în prezenţa apărătorilor săi aleşi, să dea o declaraţii prin care a recunoscut comiterea faptelor. Ca atare, situaţia anterior descrisă nu poate fi încadrată în niciunul dintre situaţiile prevăzute de art.101 alin.1 din Codul de procedură penală şi, în consecinţă, nu se poate reţine încălcarea principiului loialităţii administrării mijlocelor de probă.”

Print

Articole asemanatoare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

error: Continut protejat !!!
DOSARUL VÂLCOV: CE ȘTIE MISS LARISA DE LA PROGNOZĂ NU ȘTIE NIMENI!

Unsă consilier personal la Comisia Nationala de Strategie si Prognoză după ce înainte a trecut pe la Ministerul Agriculturi ca...

Închide